Întâlnim situații âin care funcționarul public este supus unui demers de hărțuire la locul de muncă, demers initiat de organul ierarhic superior, demers a cărui finalitate este îndepărtarea celui dintâi din organigrama institutiei. Se ântamplă ca anumite proceduri disciplinare să fie abuziv exercitate, fără a avea la bază vreun motiv real.
Trebuie retinut ca, potrivit prevederilor art.492 alin.8 din Codul administrativ, „Sancțiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 6 luni de la data sesizării comisiei de disciplină”.
Există anumite condiții pe care trebuie să le îndeplinească actul administrativ de sancționare.
Astfel, conform prevederilor art. 50 alin.3 din HG nr. 1344/2007, „Sub sancțiunea nulității absolute, actul administrativ de sancționare va cuprinde în mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; b) temeiul legal în baza căruia se aplică sancțiunea disciplinară; c) motivul pentru care a fost aplicată o altă sancțiune decât cea propusă de comisia de disciplină, în situația prevăzută la alin. (2); d) termenul în care sancțiunea disciplinară poate fi contestată; e) instanța competentă la care poate fi contestat actul administrativ prin care s-a dispus sancțiunea disciplinară”.
Atunci când, în Decizia de sancționare, reprezentantul instituţiei rezumă fapta (ce constituie abatere disciplinară), la „refuzul salariatului de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu şi îndeplinirea neglijentă a acestora”, dar fara a indica expres care sunt acele atributii de serviciu neîndeplinite și îndeplinite neglijent, se pune problema dacă este respectată condiţia “descrierii faptei”, condiţie impusă prin textele legale mai sus citate.
Asadar, actul sanctionator, pentru a nu fi nul, va trebui să cuprindă descrierea, în detaliu, a faptei ce constituie abatere disciplinară.
În mod similar, se ridică intrebarea dacă formularea “refuz nemotivat”, cuprinsă în actul sancționator, nu este o formulare mult prea generală, cât timp nu se indică solicitarea primită de către salariat, solicitare căreia acesta nu i-a dat curs, „cu vinovăţie”, şi care astfel ar conduce la încălcarea anumitor atribuţii de serviciu.
Evident, cel supus unei proceduri disciplinare abuzive, va avea posibilitatea să o conteste.
