Conform art. 388 din Codul civil, soțul nevinovat, care suferă un prejudiciu prin desfacerea căsătoriei, poate cere soțului vinovat să îl despăgubească. Instanța de tutelă soluționează cererea prin hotărârea de divorț. Acest articol reglementează o forma de răspundere civilă delictuală, dreptul la despăgubiri fiind distinct de dreptul la prestația compensatorie. Acest din urmă drept este prevăzut la art. 390 din Codul civil, și este acordat în cazurile în care divorțul se pronunță din culpa exclusivă a soțului pârât, soțul reclamant putând beneficia de o prestație care să compenseze, atât cât este posibil, un dezechilibru semnificativ pe care divorțul l-ar determina în condițiile de viață ale celui care o solicită. Prestația compensatorie se poate acorda numai în cazul în care căsătoria a durat cel puțin 20 de ani, iar soțul care solicită prestația compensatorie nu poate cere de la fostul său soț și pensie de întreținere, în condițiile art. 389 din Codul civil.